Bucureşti – New York – Rio de Janeiro Am ales dintre ofertele micului ecran, transmise în Ajunul Crăciunului, recitalul unui cvartet construit – sub genericul sus menţionat, în jurul solistei IRINA SÂRBU, pe care îl pot denumi fără rezerve, de tip all stars: Alin Constanţiu – clarinet, Puiu Pascu – pian, Ciprian Parghel – contrabas. Program ambiţios, mai ales în ceea ce priveşte interpretarea muzicii latino-americane, obligând – pentru a fi autentic redată vocal – calităţi ritmice aparte, de feeling. Am urmărit de timpuriu evoluţia Irinei Sârbu: promitea de la primele apariţii. Am reîntâlnit-o în mare formă: statuară, marmoreeană, cu tehnica de emitere a sunetului împlinită: am remarcat maniera personală de a reda mari hit-uri – semnate Jobim, Ellington ş.a., fără reiterarea versiunilor (arhi)cunoscute; notez ideea de a încheia motivele melodice ascendente pe note în filaj – cu efect neaşteptat, ca atare impresionant-benefic. Puţine vocaliste sunt, la noi, capabile să interpreteze samba ori bossa-nova convingător, în stil. Irina se remarcă în context. O face cu lejeritate, firesc, umor (semn de realizare), cu surâs larg – transfigurând bucuria de a face muzică. Prin gest, mimică, „trece” dincolo de scenă. Publicul (era la recital multă lume în picioare), îi asimilează mesajul. Se bucură. Instrumentiştii îşi adoră solista şi o urmează cu devoţiune, oferindu-i suportul cu participare transfigurată. Tânărul Ciprian Parghel îmi aminteşte de Johnny Răducanu, la… tinereţe; în special prin maniera de a ataca, de a-şi supune corzile contrabasului. Are virtuozitate, simţ al construcţiei în echipă. Puiu Pascu, coordonează, într-un fel, evoluţia discursului sonor. Solo-urile sale au personalitate, pianistica relevă velocitate, improvizaţia – originalitate. I-am admirat ca întotdeauna, lui Alin Constanţiu, sunetul de catifea; alt mare instrumentist – Acker Bilk, îl avea pe potrivă: dar ceea ce îl detaşează pe Constanţiu între corifeii instrumentelor de suflat, este, dincolo de perfecţiunea improvizaţiei, maniera de a crea… un sunet vorbit! Da, ascultându-l ai senzaţia că desluşeşti cuvinte picurate cu poezie şi şoaptă subtilă! Conversează cu cei din grup, cu publicul… Cvartetul dă senzaţia unui mecanism perfect, aflat în simbioză, comunicând cu vitalitate contagioasă. Am trecut după finalul recitalului jazz-istic la cel de colinde susţinut de Ştefan Hruşcă. El şi Irina, au fost vocile de… înger ale Ajunului… (Daniela Caraman Fotea, 26 decembrie 2009) „De ce oare lasandu-ma purtat de inflexiunile glasului Irinei Sarbu nu pot scapa de imaginea sonora a Ellei Fitzgerald in sfanta ei vreme a „scat “- ului ?!” (Dumitru Capoianu / prezentare Gala Jazz 2003 Studioul MIHAIL JORA Bucurersti, februarie 2004) „Irina a invatat jazz ascultand pe discuri marile voci ale genului. Notabil este faptul ca nu imita. Pasiunea ei pentru jazz s-a nascut spontan ca necessitate a comunicarii. Este o aparitie “fina”. Vocea asemenea: cu delicate evolutii (cinta de preferinta “ pe aer”), evita virtuozitatea ca scop in sine, nu cauta inprovizatiile spectaculoase. Ele ii sunt accesibile: se deruleaza insa doar cind travaliul este permis de tema si expresivitate (a fost cazul si s-a consumat in versiunea la One note samba, delectanta – solicitata de altfel si la bis).” (Daniela Caraman Fotea, 3 august 2004) „Sorin Romanescu si Irina Sârbu au alcatuit sambata seara un duo formidabil. Acorduri inegalabile de chitara împletite magistral cu vocea superba a solistei i-au transportat pe cei prezenti în lumea jazz-ului de buna calitate.” (Anca Spânu Tudor / Viata libera, 24 mai 2005, Galati) „Vocea ii dezvaluie personalitatea – delicata, sensibila asemeni unei pretioase plante exotice (ca posibil „numede de cod” în jazz-ul romanesc ea este …Fleur!). Aparitiile ei sunt minutios pregatite, studiul, perfectionarea vocii rotund timbrate, cu ambitus extins, se simt cu fiecare noua aparitie. A confirmat din nou. Publicul vibra în aplauze prelungite recunoscator pentru seara de reverie tandra, ca o bucurie duminicala..”. (Daniela Caraman Fotea /  Melos, septembrie 2005) „Aseară, Irina Sârbu şi 4-Given au reorientat  Piaţa Festivalului către selectul domeniu sonor. Salut alegerea TVR Cultural, managerul spaţiului muzical de seară, cu programe transmise în direct pe reţeaua naţională. Pentru că Irina Sârbu este, la această oră, cea mai delectantă ofertă naţională a domeniului (şi sunt doar trei ani de la debut!).  Practică un repertoriu extras dintr-o epocă în care divertismentul era oferit în forme mici: „standardele” de doar cîteva minute cuprind un univers emoţional în perpetua aşteptare a „rodirii”, prin talentul celor care au îndrăzneala de a le relua şi parcurge. E greu! Precedentele artistice, cover-uri fără număr, ştiute majoritatea pe de rost, în interpretări celebrisime, nu au lăsat mult loc pentru o nouă comunicare. Şi totuşi, se întîmplă! Irina  (muziciană şi actriţă) ni le oferă cu dezinvoltură şi notă personală! Are un fel aparte de a fi suavă (chiar dacă gravul a dobîndit armonice bogate), jucîndu-şi, între demnitatea gînditoare şi reverenţa însifleţirii spirituale, vocea cu o foarte convingătoare expresie. Creează transparenţa unei stări de dincolo de bine şi de rău, aşa cum doar colindul o poate face…” (Daniela Caraman Fotea / Jurnal de festival,  nr. 13 din 16 septembrie 2005) „Irina Sârbu a cucerit spectatorii – şi erau de faţă nu numai greci, ci şi numeroşi turişti europeni şi americani – prin dezinvoltura ei (dincolo de care se putea descifra studiul serios), vocea curată şi  profundă, înţelegerea sensibilă a melodiei şi textului: o muziciană şi actriţă “ca în filmele de altădată”, dar care nu trezeşte nostalgie, ci bucurie că există şi astăzi  asemenea  pasiune pentru jazz, asemenea interpreţi desăvârşiţi. A stârnit admiraţie şi perfecta conlucrare cu formaţia Morakis, a cărei notorietate locală nu mai are nevoie de nici un comentariu.” (Grete Tartler Tabarasi / Curierul Atenei, august 2006) „Nu numai că Irina Sârbu are o graţie şi o frumuseţe aparte, dar te impresionează prin calitatea extraordinară a vocii. Recită şi cântă cu aceeaşi forţă artistică şi are o expresivitate şi o candoare a gesturilor care pe orice spectator nu-l poate lăsa indiferent.” (Irina Budeanu – „Portretul de azi” –  ziarul AZI, 23 februarie 2007) „Irina Sarbu ne-a convins ca ea e viitorul jazz-ului romanesc.” (Revista VIP, 2 noiembrie 2006) „Adevaratul eveniment al „Zilei Bucurestiului” a fost Tandarica & Irina Sarbu & Marius Mihalache band pe scena din Piata Constitutiei. Imediat dupa ei, dar pe scena din Parcul Izvor, a cantat Bryan Adams, care s-a descurcat onorabil in fata a zece mii de oameni, insa noi vazandu-i mai intai pe primii, n-am putut sa nu facem o comparatie. Rezultatul comparatiei a fost ca nu se compara. Irina Sarbu are o voce rar intalnita, Marius Mihalache bate tambalul ca nimeni altul si Ovidiu Lipan Tandarica… nu mai are nevoie de nicio prezentare.” (Viorel Dudauhttp://dinpopor.blogspot.com/2008/09/irina-sarbu-marius-mihalache-band.html, septembrie 2008)